Home / Locuri si Delicii / Braşov, o iubire eternă.

Braşov, o iubire eternă.

Ca să te îndrăgosteşti de Braşov trebuie mai întâi de toate să-l vizitezi. Iar eu i-am deschis porţile de mai bine de o sută de ori. Când cobori dinspre Poiană trebuie neapărat să te opreşti într-una dintre cele trei alveole special concepute pentru a admira panorama vechiului oraş. Se văd Şcheii, Turnul Alb, Turnul Negru, Biserica Neagră, Cetatea.

Odată ajuns în Piaţa Sfatului te poţi aşeza confortabil, poţi savura un ceai ori o cafea şi poţi contempla frumuseţea şi aerul boem al acestei aşezări de poveste. Braşovul este un univers multicultural, un loc în care pot fi întâlnite mai toate etniile care populează această ţară de cu secole în urmă. Negura bolşevică a transformat vechiul burg dintr-o aşezare negustorească într-un oraş industrializat şi supradimensionat. Până şi numele i-a fost schimbat la un moment dat în oraşul Stalin, ca omagiu adus de pecinginea proletcultistă liderului „armatei roşii eliberatoare”, în fapt, unul dintre cei mai mari criminali din istoria umanităţii.

Cum septembrie este pentru mine cea mai frumoasă lună a anului, am ales să petrec două zile din acest septembrie în Braşov. Am fost în Poiană doar pentru o seară apoi, fiindcă în weekendul acela nu era un pat liber  pe nicăieri în Braşov, am înnoptat la Bianca şi Dorin, doi prieteni, doi oameni minunaţi. Am luat la picior străzile, am vizitat galeriile KronArt şi Muzeul de Artă. M-am îndestulat cu mâncăruri ardeleneşti şi am băut o cafea foarte bună la Coffee Shake. Însă peste toate acestea trebuie să spun că oamenii buni, oamenii frumoşi sunt cei care îţi mângâie sufletul. Dincolo de amabilitatea extraordinară a Biancăi şi a lui Dorin, am cunoscut oameni minunaţi cum ar fi artiştii plastici Albert Sandor şi Gabriel Stan, cel din urmă fiind şi proprietarul galeriilor Kron Art.

Revederea lui Albert Sandor cu mătuşa noastră, Lucia Trifan, artist plastic român care trăieşte de mai bine de 30 de ani într-o insulă din Marea Caraibelor, mi-a dat prilejul să cunosc un om ca o poveste, ca un roman de aventuri. Ceramist, pictor şi grafician, Albert Sandor este un secui absolvent de arte plastice cu un umor uneori ieşit din comun. Fire solitară, Şoni, aşa cum îi spun apropiaţii, poate purta cu lejeritate şi în termeni egali o conversaţie despre scriitorul care i-a marcat viaţa şi pe alocuri, modul de a se exprima în artă, Mihail Sadoveanu, şi „legitimaţia de maghiar” pe care o poartă în buzunar, am numit aici briceagul său, deopotrivă. Româna lui este uneori aproximativă, alteori literară, dar absolut delicioasă la ascultat. Baltagul este pentru el opera fundamentală. „Mai dă-l dracului pe Goethe! Cum ne regăsim noi în el? Baltagul este opera fundamentală, e o Mioriţă mult mai subtilă.”

Vorbeşte apoi cu Lucica comentându-şi unul celuilalt lucrările. Unul le are pe printuri, celălalt pe tabletă: Poveştile curg fiindcă nu s-au mai văzut de multă, foarte multă vreme. Se iau pauze, iar eu îndrăznesc cu băţul prin gard: „o fi fost mare Sadoveanu, dar a fost lipsit de caracter”. Şoni îmi răspunde prompt: „poate că nu-l poţi compara cu Rebreanu sau cu Vlahuţă însă dacă mie îmi place, asta este. E drept, poate au fost scriitori mai mari decât el, şi nu mă refer doar la Rebreanu şi la Vlahuţă, numa’ că eu când citesc cărţile scrise de curva asta umană plutesc.”

Se reia mai apoi discuţia despre prieteni comuni, despre pictură, ceramică şi vernisaje. Tatăl lui Dorin a fost proprietarul unui atelier de înrămat tablouri iar soţia lui, Bianca, este pictor şi profesor de arte plastice. Ne învârtim cumva în cerc, într-o lume foarte mică. La îndemnul lui Şoni mergem apoi la o conversaţie şi o cafea cu Gabriel Stan, la Kron Art, apoi la Muzeul de Artă pentru a vedea din lucrările Lui Gustav Kollar (mare parte dintre ele din colecţii private),pentru a încheia scurtul nostru periplu braşovean la un târg de ceramică secuiască în Piaţa Sfatului.

A fost o reîntâlnire cu Braşovul şi câţiva dintre oamenii care colorează oraşul şi dau viaţă locului. O reîntâlnire cu oraşul în care mi-am dorit să trăiesc dintotdeauna. M-a despărţit de visul acesta lipsa de curaj şi mintea atinsă de nebunia consumeristă cotidiană. În Braşov, timpul se scurge mult mai greu decât în Bucureşti. La fel şi trecerea prin viaţă. Este mult mai domoală. Însă cine ştie, poate că într-o bună zi…

20150919_144600 20150919_144542 20150919_144211 20150919_144031 20150919_144027 20150919_140430 20150919_140105 20150919_134453 20150919_132634 20150919_132530 20150919_132540 20150918_141307 20150919_110712 20150919_120036 20150919_110717

3 comments

  1. si mie imi place orasul. e f mishto mai ales vara. mancarea e f buna la ceasu rau si la bucataru vesel. si prajiturile de la vatra ardealului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>