Home / Editorial / Apoteoza

Apoteoza

Vine o vreme în care trebuie să-ţi iei rămas bun. De la colegii de şcoală primară, de la cei de liceu, de facultate, de la ea sau el care ţi-a dăruit primul sărut. Vine o vreme când se pune capăt unei vremi, unui ciclu, unei epoci.

Am mai spus-o de 1000 de ori, o spun astăzi pentru ultima oară fără a fi întrebat: Roger a fost, este şi va fi, Dumnezeu ştie pentru câtă vreme, cel mai mare, mai complet şi mai elegant atlet al timpurilor moderne. Izbânzile lui Milo din Kroton nu au a face cu ceea ce se întâmplă astăzi, când sportul aparţine oricui numai publicului, nu! Roger a reuşit să păstreze tenisul pentru public. Armstrong sau Carl Lewis nu s-au dovedit a fi altceva decât nişte monştri dopaţi, unelte ale sponsorilor veroşi şi ale televiziunilor plecate într-o goană dementă după audienţă cu orice preţ. Federer este nestemata din vitrina cu diamante industriale, montată perfect în bijuteria competitivităţii pure, nefalsificate.

Turneul  All England Lawn Tennis and Croquet Club de anul acesta este apoteoza lui Roger, trecerea lui către lumea zeilor. Nu ştiu încă dacă a câştigat sau a pierdut finala cu Nole (credeţi-mă, contează mai puţin) dar ceva îmi spune – e drept, cu tristeţe – că aceasta este ultima 3/5 pentru el.

Tenisul nu va muri odată cu sfârşitul epocii Federer, cum nu a murit nici la sfârşitul epocii Borg, Connors, McEnroe sau Sampras. E greu însă de crezut că va mai avea prea curând un erou de talia lui Roger.

Recordurile există pentru a fi la un moment dat depăşite, iar miturile spulberate. Rămâne însă imaginea de arbitru al eleganţei, de om şi sportiv nepereche, egal cu sine la victorie, şi la înfrângere.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>